unde eu purtam o jachetă atât de veche
încât sub ea
aveam întotdeauna umerii încruntați
ca o fiară
care
după ce a refuzat să se maturizeze
la sfârșitul cuibului
a trebuit să învețe moartea celorlalți pe de rost
dar
nu orice strigăt de ajutor își dorește să fie consolat
nu orice ochi reușește să vadă cu adevărat
strigătul îngenuncheat sau
pământul de sub pământ


și cu cât sunt mai puțin tu
cu atât vei fi mai mult eu la capătul propoziției
ce ne spală din ce în ce mai mult păcatele
de pământ